Conexiuni cu piloţi români, carosieri italieni, curse legendare şi o maşină uitată

Pe linia de sosire Mille Miglia 1940

Pentru o companie care se pregăteşte să aniverseze 100 de ani de existenţă în mai puţin de un an, BMW a cunoscut faima surprinzător de târziu. Mai ales în România, când vine vorba de istoria mărcii cu sigla alb-albastră, interesul se opreşte brusc la automobile precum rechini, ursuleţi şi pisicuţe, adică nu mai târziu de anii '70. 

Există o explicaţie - BMW şi-a consumat istoria în transformări continue: motoare de avion, motoare de motociclete, motociclete şi abia într-un final maşini. Mai mult, în lista produselor mărcii au apărut, pe rând, motoare cu reacţie pentru avioane militare, oale, maşini prea scumpe sau exagerat de ieftine şi la fel de practice ca un frigider pe roţi (de unde se pare că erau şi inspirate). Toată această "nesiguranță" pare surprinzătoare, mai ales pentru o companie care a supraviețuit în ţara care pierdea două războaie mondiale şi celei mai puternice crize economice din lume.

Dar, în toată aventura transformărilor, în zeci de ani de istorie, lucrurile au curs constant către automobile sportive, construind imaginea pe care BMW o are acum de producător de automobile deosebit de agile şi manevrabile. Totul a început aproape cu 80 de ani în urmă, cu o maşină care s-a fabricat numai în 464 de exemplare. Dar, pentru pasionaţii de istorie şi istorii, ne oferă o poveste cu conexiuni care implică victorii în curse legendare, piloţi români, curse româneşti, carosieri italieni, mister, răsturnări de situaţie şi un final glorios la muzeul BMW.

Totul începea în 1936. BMW exista de 20 de ani (oarecum, pentru că şi începuturile companiei sunt încurcate) şi producea automobile numai de 8 ani. Primele automobile ale mărcii nu erau deloc impresionante, nu aduceau cote de piaţă mari şi nu câştigau curse importante. Asta până la cursa Eifelrennen, de pe faimosul Nürburgring, 1936. Complet neanunţat, BMW apare cu un model absolut nou, necunoscut publicului, şi câştigă imediat în categoria motoarelor sub doi litri. Prima cursă - prima victorie. Publicul, specialişti, fanii, toţi erau impresionaţi de noul model. Totul a fost însă atât de brusc, încât a mai durat un an până au apărut primele modele pentru clienţi. Si toţi şi le doreau pentru curse.

Ernst Henne, Bucureşti 1937

În tot acest timp, cu primele trei prototipuri şi piloţii de "uzină", BMW continua să câştige cursă după cursă. Una dintre acestea a fost, în 1937, în capitala României, cu acelaşi Ernst Henne. Era prima ediţie internaţională a Marelui Premiu al Bucureştiului. Avea să fie organizată anual până în 1939 şi să aibă o legătură specială cu BMW 328: la fiecare ediţie modelul bavarez câştiga cel puţin la o categorie şi de fiecare dată Petre Cristea, cu siguranţă cel mai important pilot român al acelor vremuri, era printre actorii principali.

Alături de Petre Cristea, care a semnat un palmares internaţional remarcabil, nume precum Marin Dumitrescu, Alexe de Vassal, Vintilă Frumuşanu, Nadler, Ion Bolony, Valentin Tânţăreanu sau Alexandru Uţă au concurat în multe curse româneşti la volanul unui BMW 328. Faimosul Alexandru Papană stabilea recordul parcursului Bucureşti-Braşov în numai o oră şi 38 de minute. 

Petre Cristea, Eifelrennen 1939

Tandemul Cristea – BMW 328 a funcţionat aşa de bine, încât în 1939 avea să câştige, printre altele, tocmai pe circuitul de debut al modelului, prestigioasa cursă Eifelrennen. Şi asta chiar în faţa echipei de uzină a mărcii BMW. Rezultatul era cu atât mai surprinzător, cu cât legenda spune că Petre Cristea era să nu fie lăsat să ajungă la maşină de către oficialii de cursă, nu părea a fi pilot şi era confundat cu un spectator obişnuit. Tot „echipamentul” de cursă al românului era o bască, de altfel purtată mereu în competiţii. Noroc că avea la mână banderola de competitor şi aşa a fost recunoscut, lăsat să intre pe circuit şi apoi definitiv în istorie. 

În acelaşi an 1939, însă, supremaţia lui BMW 328 era tot mai ameninţată, mai ales în cursele importante ca Eifelrennen. Ca să compenseze, compania a decis să facă o serie de modele speciale, aerodinamice şi cu caroserii ultrauşoare, majoritatea din aluminiu. Dintre acestea se distinge un model coupe al celebrului carosier italian Touring. Maşina avea să fie finalizată chiar înaintea unei alte mari curse - cea de 24h de la LeMans. Şi, respectând tradiţia "debutul şi victoria", modelul câştigă în clasă, dar şi locul al cincilea la general, chiar dacă a avut de înfruntat adversari redutabili cu maşini cu motoare mult mai puternice.

A doua cursă la care modelul Touring Coupe avea să participe, avea să îl transforme în cel mai important model pe care BMW îl construise până atunci. Se întâmpla în 1940 - legendarul Mille Miglia. De data aceasta modelul BMW 328 cu caroserie fabricată în Italia obţinea victoria în clasamentul general, în faţa unor modele Alfa Romeo cu motoare mai mari şi mai multă putere. La fel de spectaculos, BMW 328 Touring Coupe stabilea un record incredibil de viteză medie pentru cei 1600 km parcurşi - 174 km/h! Da, aţi citit bine, viteză medie, nu maximă! Pentru un model cu motor de doi litri. 

Modelul, cu siguranţă cel mai de succes şi cel mai spectaculos BMW construit până atunci, dispare în timpul războiului. Nimeni nu mai ştie nimic de el. Reapare în 1945, în proprietatea Armatei americane, rechiziţionat şi vopsit în kaki. Cineva se pare că nu a reuşit să strunească maşina şi a scăpat-o într-un şanţ. Aproape distrusă, este abandonată acolo.

În această perioadă, Claus von Rücker, inginer BMW la fabrica de motoare avioane BMW din Allach, este numit de ocupaţia americană directorul fabricii BMW. Dintr-un noroc nebun, von Rücker recunoaşte maşina abandonată în şanţ. Primeşte permisiunea să o răscumpere de la Armata americană. O recondiţionează şi, în 1946, o oferă pilotului Hermann Lang pentru cursa de coastă Ruhenstein. Acesta duce palmaresul maşinii la 3 victorii din tot atâtea curse.

BMW Mille Miglia Toruing Coupe, modificat de Bob Grier.

În 1947 von Rücker emigrează în Canada şi ia maşina cu el. Acolo o vinde fotografului şi pilotului american Robert (Bob) Grier. Acesta modifică maşina pentru utilizare zilnică. O vopseşte în culoare roşie, îi pune bară de protecţie. Apar şi guri de aerisire suplimentare, se pare că nevasta lui Grier nu găsea deloc maşina confortabilă, mai ales că habitaclul se încălzea puternic. Participă şi în diverse competiţii, dar fără vreun succes notabil. Până la urmă, probabil la insistentele soţiei, Grier abandonează maşina într-un garaj din micul oraş Wallingford, Connecticut. Timpul trece şi maşina este iarăşi uitată complet. 

BMW Touring Coupe este iar descoperit, după mai bine de 30 de ani de la dispariţie.. Este cumpărată de un colecţionar american cu un nume predestinat  - Jim Proffit şi maşina este prezentată iar publicului în anii '90. După o perioadă lungă de negocieri, în 2002, Proffit acceptă să vândă modelul către BMW Classic şi de atunci modelul este expus la loc de cinste în muzeul BMW, în aceeaşi cameră unde sunt rememorate victoriile remarcabile ale BMW 328, printre care şi cele din Bucureşti, Braşov sau cele ale lui Petre Cristea, unde este prezentată cupa lui Henne câştigată în 1937 în Bucureşti şi banderola care l-a ajutat pe Cristea să obţină victoria pe Eifelrennen în 1939.

Imagini - BMW Classic