Românească la aeroport

Eram un grup zgomotos şi vesel de vreo 14 în aeroportul de la München. Am plecat răsfiraţi spre terminal. Eu am rămas în urmă cu încă trei dintre noi. La controlul paşapoartelor ne aştepta o coadă destul de lungă care şerpuia printr-un labirint de cordoane. Cei din grup care o luaseră înainte erau deja împrăştiaţi, câte doi-trei, în coadă.

Mă îndreptam şi eu distrat spre mulţime. Însă tocmai când să intru în rând, sunt tras de mână. Văd un semn mare şi îl privesc neîncrezător - sunt două cozi: cetăţeni UE (unde nu stă aproape nimeni) şi restul (unde este puhoi de oameni).

Dilema cu hotelurile

Urăsc camerele de hotel. De ce trebuie să cauţi pentru împuţitul de întrerupător de lumină în întreaga cameră??? Sunt cinşpe mii de întrerupătoare şi fiecare aprinde câte o lămpuţă mică şi chioară, dar nici vorba de lumină normală. Ba alte întrerupătoare sting veioza optuză pe care tocmai reuşisei să o aprinzi mai devreme. E ca o combinaţie de cifru să aprinzi toate luminile sfrijite din cameră.

Designerul care face camerele de hotel nu are locuinţă normală? Nu ştie că faci click şi gata? De ce trebuie să explorezi juma' de oră pentru a aprinde lumina? Ce, toţi care vin la hotel sunt Indiana Jones şi simt nevoia să rezolve un puzzle? De ce nu pot să pună un bec normal de tavan şi gata?... De ce???? Eu cred că e o conspiraţie a hotelierilor să nu putem să ne relaxăm prea mult când suntem plecaţi... Huo!

Şi dupa aia mai sunt camerele de baie creative care sunt deschise către cameră, de preferat fără perete să facem economie de mateirale şi spaţiu. De ce nu ştiu, pentru că niciodată nu poţi să stai să meditezi şi să te uiţi la tv în acelaşi timp.

Măcar ăsta e primul hotel de 4 stele cu internet decent moca. Dar cu cablu, că daca era WiFi era tehnologic prea avansat pentru ei! Hou din nou (cu jumătate de gură de data asta).

Nu am lumină dar pot să stau pe feisbuc.