Surpiză tristă la Muzeul Antipa

Deschiderea Muzeului Antipa am aşteptat-o cu foarte mare interes şi curioziate. Auzisem multe lucuri bune, că e rost de multimedia şi ceva high-tech şi ştiam că s-a lucrat mult timp la faţa nouă a muzeului. Deci erau auspicii de lucruri frumoase. A urmat deschiderea şi isteria vizitatorilor. Nu cred că a mai fost muzeu în România care să aibă cozi aşa de mari, atâtea weekend-uri la rând. Antipa era Avatar-ul muzeelor din Bucureşti.

Surprize cu ţărani la muzeu

Era iarna trecută şi tocmai luam din faţa Muzeului Ţăranului Român un grup de prietene din Austria. Nu erau încântate, erau enervant de încântate de vizita la muzeu. Când am recunoscut stânjenit că eu nu l-am vizitat niciodată, a fost prilej de o nouă explozie de entuziasm încheiată de o recomandare aproape "didactică": "Dar Alex, treeebuie să îl vezi!"

Mi-am zis atunci că rușinea nu se mai repetă, nu-i las eu pe străini să descopere Bucureştiul înaintea mea! În plus aveam deplină încredere în recomandarea prietenelor mele, era un grup de artiști plastici şi arhitecți: dacă lor le place, treeebuie să fie ceva cu muzeul ăsta.

Am întrebat în jur: "ai fost la MŢR?" Toţi răspundeau cu un aer superior: "Normal, la terasă, acolo, nu? La cinema, nu? Cine nu ştie MŢR?!". Se pare că nu găseam temerari care puteau să îmi explice ce se întâmplă cu adevărat la Muzeul Ţăranului Român. Şi tot ce puteam să îmi imaginez era o înşiruire de porturi cu explicații minuțioase despre specificul vestimentar al fiecărei zone. Şi linguri de lemn, muuuulte linguri de lemn (nu mă întrebați de ce). Şi acum, când îmi amintesc de imaginea asta, mă apucă un căscat puternic.