Lecţia de presă şi ştiri de la Hollywood

Presa este viaţa mea. Nu lucrez în presă, lucrez cu ea. Şi îmi doresc o presă mai bună, pentru că aceasta este obiectul principal al muncii mele, partenerul meu. Fără presă, meseria mea de PR nu se justifică. Cu o presă mai bună şi eu îmi pot face treaba mai bine.

Acesta este motivul pentru care vreau să vă recomand două filme despre ce ar trebui să însemne presa şi ştirile. Sunt modele de care avem foarte mare nevoie, mai ales acum, în momente politice atât de tulburi.

Cum demonstrezi că eşti nevinovat - scurt ghid de manipulare

Într-un articol savuros din "Plai cu Boi", Pleşu povestea despre tehnicile diplomaţiei româneşti de a răspunde la acuzaţiile care ni se aduceau dinspre comunitatea internaţională. Pornind de la exemplul "copiii străzii", erau enumerate o serie de 4-5 modalităţi de răspuns care ocoleau cu nonşalanţă problema şi aruncau pisica înapoi sau în altă parte: "dar la voi nu vă uitaţi", "nu e de competenţa voastră să analizaţi" etc. Deşi nu am reuşit să regăsesc articolul (dacă cineva mă poate ajuta, dau o bere!), îmi reamintesc fără să vreau de el aproape după fiecare dezbatere politică autohtonă de la televizor. E un articol etern, e un articol şcoală, este calapodul după care se oferă, în general, răspunsurile în politica românească: se ocoleşte subiectul cu praf în ochi.

Pentru că toate evenimentele recente i-au făcut pe politicieni să recurgă cu foarte îndârjire la acest arsenal menţionat de Pleşu, m-am gândit că ar fi o ocazie bună să vi-l propun pentru reconstrucţie. Aşadar, dragi lupi tineri ai politicii româneşti (pentru că voi ăştia bătrânii ştiţi prea binie), cum se răspunde când ai fost prins cu mâţa în sac:

"The Economist" despre viitorul ştirilor

"The Economist" publică un cover story despre viitorul ştirilor, ziarelor şi confruntarea dintre internet şi print. Pentru toţi care au legătură cu PR-ul sau media, e ceva ce trebuie citit. De vreo două ori. Şi e la fel de important pentru România, ca pentru orice alt colţişor de pe glob.

Nu ştiu cât va fi disponibil free pe site, dar deocamdată puteţi citi toată treaba aici: http://www.economist.com/ideasarena/news

Singurul lucru care mă doare este că în/pentru presa din România se vorbeşte aproape exclusiv de bani, dar nimic despre conţinutul de calitate, cine îl face, cum şi, bineînţeles cine îl plăteşte.

Vreau să ştiu părerea voastră- moare printul? când? mai repede la noi sau la ei? Ce e de făcut? Mai contează pentru voi conţinutul de calitate sau doar audienţa? Se anunţă TV-ul ca următoarea victimă a internetului după print? Se sufocă toate ştirile prin tabloidizare? Scenariile voastre pre-apocaliptice aici: ................................

Sunt multe teme existenţiale dureroase şi ar fi rost de o partidă bună de leapşa. Ridic mănuşa pentru Orlando, Catălin Mihăilă, Comănescu, Moise Guran, Buhnici, Vlad Petreanu, Mircea Mester. Andreea, ai legătura...

P.S.: Revin pe blog după un an! Uraa! Hotărât, dar la mine hotărârea durează 15 minute.

Cu % nu te joci

De sărbători am fost prea leneş, acum sunt prea aglomerat ca să scriu pe blog şi aveam impresia ca aveam chestii de povestit. Trebuia să vă povestesc de câteva filme pe care merită să aruncaţi un ochi (că asta am facut şi eu în vacanţă), un număr "The Economist" de colecţie (ală cu de după 20 de ani de comunism, RRRecomand!), Avatar şi experienţa IMAX... Chestii cam banale de care vorbesc toţi în ultima perioadă.

Dar până la urmă enervarea m-a mobilizat! Alaltăieri seara o ştire citită pe teveu de o voce alarmistă anunţa scumpiri masive. O domnişoară suavă anunţa grav o listă de majorări de preţuri. Ultima era să-mi fractureze falca: "20% la benzină". Am sărit pe calculator. După o investigaţie scurtă pe net, rezolvarea dilemei a fost de Radio Ervan. Nu creştea preţul cu 20%, creşteau accizele. Şi, probabil, nu cu 20%, ci cu 13% - datorat de diferenţa de curs la care se calcula acciza în 2009 şi se calculează în 2010. Dacă creşterea de acciză era preluată de consumator însemna, în final, o scumpire de 7%, adică de 3 ori mai mică (nu, nu cu 13%)!!!

Eroarea aparţinea reporterilor de la Realitatea. Îi înţeleg şi le respect efortul celor care trebuie să producă pe bandă materiale care să aibă priză la public, i-am văzut în acţiune şi ştiu cât de stresantă şi dificilă e munca lor. Dar astfel de greşeli sunt foarte periculoase! De exemplu, dacă un astfel de anunţ prindea, pretoliştii puteau să tragă liniştiţi de preţ în sus mai mult creşterea accizei.

Procentul asta e un concept care se lasă prea greu stăpânit. De prea multe ori se vorbeşte, de exemplu, de creştere cu "x procente" în loc de creştere cu "x puncte procentuale". Şi lipsa de atenţie poate să fie, aşa cum spuneam, dezimformantă şi preiculoasă. Nu poţi vorbi de economie dacă nu stăpâneşti macar treaba cu "%". E trist...

Pruteanu mi se părea exagerat de exagerat, dar încep să cred că şi greşelile ar trebui amendate de CNA. Sau sunt eu prea enervat?...

"The Economist" despre cine se impune în media

Cum evoluează media pe timp de criză şi cine prosperă? "The Economist" publică un articol foarte interesant despre cine supravieţuieşte mai bine pe timp de criză în media.

Se pare că piaţa media devine o lume a extremelor, unde succes au produsele de nişă şi liderii de piaţa. Exemplu cel mai elocvent vine din presa scrisă. Pe de o parte rezistă bine publicaţiile cele mai puternice - NY Times sau WSJ, apetitul publicului pentru "branduri consacrate" rămâne încă foarte mare. Pe de altă parte nişele au câştiguri bune în ciuda unui tiraj mic, pentru că publicul este dispus să plătească mai mult pentru publicaţiile specializate.

Modelul se aplciă şi în cinematografie, muzică sau producţia de programe TV. Se pare că peste tot piaţa se orientează către "bestseller" şi către nişe care devin tot mai variate (susţinute de tehnologie).

Articolul este fascinant şi mai sunt ascunse câteva chestiuni interesante. De exemplu, de ce cărţile "bestseller" sau filmele "blockbuster" au mereu rating mai bun decât cărţile sau producţiile de nişă. Un fenomen foarte interesant pe care vă las să îl descoperiţi citind articolul:
http://www.economist.com/displaystory.cfm?story_id=14959982