Votul meu

Îmi aduc aminte de părinții mei acum 25 de ani, după Revoluție: străluceau. Erau plini de o energie senzațională. Erau dintr-o dată mai puternici. Simțeau că pot ajunge oriunde. Oricât de sus. Că pot să realizeze orice. Erau invincibili. Și erau parte dintr-o comunitate de invincibili, toți cu aceeași speranță şi toţi dispuşi să facă ceva împreună pentru binele comun.

Taxele lor, banii noştri, revoluţia mea

Ne pregătim de guvernare hotărâtă de stânga în plin an electoral. Semnalele sunt clare că foarte curând ne aşteaptă taxe noi şi, probabil, un impozit pe profit diferenţiat Cine crede ca această ultimă modificare fiscală va însemna o trecere de la 16% la 8%-12%-16%, aşa cum promitea senin Ponta până acum, este, foarte blând spus, un dobitoc.

Avem o ţară, cum procedăm?

Eu la protest - foto Costin Giurgea

Protestele de azi, de fapt protestele din ultima vreme, au stârnit multe controverse în cercul meu de prieteni şi cunoscuţi: este agitaţie fără rost şi fără efect; este o gloată de hipsteri fără direcţie, fără mesaj clar; vreţi să daţi jos, dar nu construiţi nimic; sunteţi împotriva USL, deci sunteţi băsişti; sunt titluri panicarde în presa băsistă care dezinformează, realitatea este alta.

Încins de ieşirea din stradă din seara aceasta, vreau să vă împărtăşesc, sper sistematic și destul de clar raționamentul meu în legătură cu aceste evenimente.

Ședință cosmică de bloc

Aseară, revoluție la ședința de bloc: schimbăm administratorul și ne reorganizăm!

Să se dea siguranță să ajungă la toată lumea

Wachauring

Aşteptările mele fuseseră înşelate. Deşi avea acea terminaţie aproape mistică, WachauRING este mai mult un centru de pregătire, decât un circuit. "Pregătire pentru ce?" am întrebat eu uşor naiv şi destul de masochist, având în vedere că ştiam că o să mă doară răspunsul.

Românească la aeroport

Eram un grup zgomotos şi vesel de vreo 14 în aeroportul de la München. Am plecat răsfiraţi spre terminal. Eu am rămas în urmă cu încă trei dintre noi. La controlul paşapoartelor ne aştepta o coadă destul de lungă care şerpuia printr-un labirint de cordoane. Cei din grup care o luaseră înainte erau deja împrăştiaţi, câte doi-trei, în coadă.

Mă îndreptam şi eu distrat spre mulţime. Însă tocmai când să intru în rând, sunt tras de mână. Văd un semn mare şi îl privesc neîncrezător - sunt două cozi: cetăţeni UE (unde nu stă aproape nimeni) şi restul (unde este puhoi de oameni).

Dilema cu hotelurile

Urăsc camerele de hotel. De ce trebuie să cauţi pentru împuţitul de întrerupător de lumină în întreaga cameră??? Sunt cinşpe mii de întrerupătoare şi fiecare aprinde câte o lămpuţă mică şi chioară, dar nici vorba de lumină normală. Ba alte întrerupătoare sting veioza optuză pe care tocmai reuşisei să o aprinzi mai devreme. E ca o combinaţie de cifru să aprinzi toate luminile sfrijite din cameră.

Designerul care face camerele de hotel nu are locuinţă normală? Nu ştie că faci click şi gata? De ce trebuie să explorezi juma' de oră pentru a aprinde lumina? Ce, toţi care vin la hotel sunt Indiana Jones şi simt nevoia să rezolve un puzzle? De ce nu pot să pună un bec normal de tavan şi gata?... De ce???? Eu cred că e o conspiraţie a hotelierilor să nu putem să ne relaxăm prea mult când suntem plecaţi... Huo!

Şi dupa aia mai sunt camerele de baie creative care sunt deschise către cameră, de preferat fără perete să facem economie de mateirale şi spaţiu. De ce nu ştiu, pentru că niciodată nu poţi să stai să meditezi şi să te uiţi la tv în acelaşi timp.

Măcar ăsta e primul hotel de 4 stele cu internet decent moca. Dar cu cablu, că daca era WiFi era tehnologic prea avansat pentru ei! Hou din nou (cu jumătate de gură de data asta).

Nu am lumină dar pot să stau pe feisbuc.