marți, 25 februarie 2014

Taxele lor, banii noştri, revoluţia mea

Ne pregătim de guvernare hotărâtă de stânga în plin an electoral. Semnalele sunt clare că foarte curând ne aşteaptă taxe noi şi, probabil, un impozit pe profit diferenţiat Cine crede ca această ultimă modificare fiscală va însemna o trecere de la 16% la 8%-12%-16%, aşa cum promitea senin Ponta până acum, este, foarte blând spus, un dobitoc.


Dovada este simplă: apetitul pentru noi taxe, mascate poate iniţial cu promisiuni de autostrăzi precum este infama acciză la combustibil, arată clar o nevoie urgentă de a creşte încasările la buget. Lipsa totală a oricărui spaţiu de manevră fiscală este evidentă. Dacă se va întâmpla totuşi un "8%-12%-16%", acestă schimbare trebuie compensată imediat cu creşterea de taxe din altă parte.

Cine le va plăti? Pentru aceasta vă propun un scurt exerciţiu matematic: Avem cea mai slabă colectare TVA din Europa, undeva la 50%. Exact acceaşi sumă ar putea fi obţinută, printr-un calcul simplist, dintr-o colectare de 66% şi un TVA de numai 18%. Pentru mine este simplu: noi, jumătatea care achită consecvent taxele, plăteşte şi 6 puncte TVA în plus pentru toţi evazioniştii din ţară.

Într-un articol de săptămâna asta, The Economist dădea un exemplu foarte puternic: Irlanda, cu un impozit pe profit de 12,5%, are încasări mai mari în raport cu PIB comparativ cu Franţa, cu impozit de aproape 3 ori mai mare (33%). (Articolul îl găsiţi şi pe site aici, dar fără exemplu mai sus menţionat).Asta nu e dovadă de evaziune, dar arată că efortul de a evita fiscalitatea, legal sau nu, este mult mai mare la mâncătorii de brânză, melci şi foie gras, nu la băutorii de Guinness.

Pentru mine e simplu (sper la fel de clar şi pentru voi): taxele sunt ale lor, dar numai noi, dobitocii cinstiţi, plătim pentru ele. Şi diferenţa dintre noi şi băieţii deştepţi şi relaxaţi va creşte tot mai mult, cu fiecare majorare de impozit. Pentru mine asta este un motiv foarte serios de ieşit în stradă la proteste. Asta este Roşia Montană a mea.