luni, 16 decembrie 2013

Avem o ţară, cum procedăm?

La protest - foto Costin Giurgea
Eu la protest - foto Costin Giurgea
Protestele de azi, de fapt protestele din ultima vreme, au stârnit multe controverse în cercul meu de prieteni şi cunoscuţi: este agitaţie fără rost şi fără efect; este o gloată de hipsteri fără direcţie, fără mesaj clar; vreţi să daţi jos, dar nu construiţi nimic; sunteţi împotriva USL, deci sunteţi băsişti; sunt titluri panicarde în presa băsistă care dezinformează, realitatea este alta.

Încins de ieşirea din stradă din seara aceasta, vreau să vă împărtăşesc, sper sistematic și destul de clar raționamentul meu în legătură cu aceste evenimente.


1. De ce?
Pentru că împotrivă!


Am ieşit de câteva ori şi la protestele Roşia Montană şi am ieşit şi azi, 15 decembrie. Nemulţumirea mea nu vine dintr-un singur eveniment, dintr-o singură acţiune, dar are o singură cauză: neîncrederea în clasa politică şi teama că aceasta îşi urmăreşte exclusiv interesul propriu atunci când ajunge la putere, cu un dispreţ total faţă de justiţie şi faţă de societate. Aici nu îmi iese din minte presupusa declaraţie a lui Fenechiu când a primit sentinţa de puşcărie cu executare: "Nu am fost atent!" (nu o găsesc acum pe net pentru confirmare, dar o consider foarte posibilă). Și mai gravă este "nonşalanta lui Ponta" "ei au furat mai mult decât noi" care sigur este cât se poate de adevărată. De la politicieni PDL, PNL, PSD, UDMR au venit de-a lungul timpului multe astfel de exemple evidente, penale, la propriu şi la figurat, atât de multe încât îndreptățesc o "prezumție de vinovăție" în legătură cu clasa politică.

Avalanşa de măsuri legislative şi programe guvernamentale controversate din ultimele zile demonstrează foarte elocvent acest fapt. De la programul mincinos al autostrăzilor (analizat excelent într-un articol ProMotor), la neimpozitarea "păcănelelor" în contextul apariţiei multor taxe suplimentare destul de grele; de la "superimunitate", la proiectul de amnistie şi graţiere, toate sunt exemple flagrante ale aceluiaşi modus operandi şi toate s-au întâmplat în ultimele două săptămâni. Mai grav, lista poate continua, de exemplu cu legea minelor sau legea lobby-ului, deşi, pentru că nu le-am citit, mă abţin să fac comentarii tranşante. Vă reamintesc, toate s-au întâmplat ACUM, în ultimele zile şi toate ne-au fost băgate pe gât neanunţat, brusc, dar cu semne de premeditare perversă. Numai o singură astfel de acțiune ar fi fost suficient motiv de revoltă generală, dar cu toate înghesuite dintr-o dată ajungem amețiți în postura să ne mulţumim că au fost oprite doua din trei: păcăleala noastră, avantaj total ei. ABSOLUT nici unul din aceste proiecte nu ar trebui să treacă, mai ales că astfel de proiecte importante ar trebui să aibă în spate o analiză riguroasă, transparentă și o dezbatere publică.

Între timp diplomația euoropeană și a USA, dar și unii lideri politici (vezi reacția șefului Socialiștilor Europeni) trimit scrisori deschise și declarații de presă, o formă îngrijorătoare de comunicare diplomatică care ar trebui să evidențieze gravitatea situației. Explicația politicienilor noștri că diplomația lor ar fi prost informată sau dezinformată de presa și contactele băsiste îmi jignește inteligența. Adică, vedeți dumneavoastră,  USA care asculta tot ce mișcă în lume, cancelarii europene, cu Merkel, Papă, tot-tot, și fix aceeași USA este lovită de ignoranță în ceea ce privește România. Pentru a se informa "vesticii" folosesc naiv și incompetent numai mijloace putrede: presa partizană și manipulanții infiltrați ai lui Băsescu. Cum s-au nimerit toți inapții diplomației și relațiilor externe fix în România, dar de peste tot, din Germania până în America.

2. Cum procedăm?
Ce funcţionează?
Nu cred în înființarea unor alte partide sau unor alte forțe politice. În primul rând pentru asta este nevoie de structuri și forță financiară. Suntem încă o țară unde nu se câștigă alegeri cu mesaje politice și doctrină, ci  prin structurile din țară care mobilizează votanții, structuri care au nevoie de finanțare consistentă. În contextul acesta, un partid de oameni cu adevărat cinstiți și deschiși nu poate să existe, nu are resursele să se impună.

Nu cred într-un personaj politic providențial, care să funcționeze model. Din păcate pentru Regele Mihai este cam cu 20 de ani prea târziu. În plus, ar trebui să ne vindecăm o dată pentru totdeauna de sindromul acesta păcătos de "tătucă călăuzitor" (cacofonie intenționată). Până acum ne-a oferit doar lideri catastrofali, de la Ceaușescu, la Iliescu-apare-soarele-răsare sau Băsescu-căpitanul-de-vas-eu-sunt-șeful. Ne-am obișnuit să așteptăm îndrumarea Lui, să ne bazăm pe faptul că dacă El știe, o să rezolve, fără să încercăm să înțelegem cu adevărat problema și să căutăm soluția (la) noi. Exemplu este nevoia disperată a diverselor grupuri în dificultate de a se întâlni cu conducerea de la București - de la Oltchim, la Roșia Montană sau Pungești, ca și cum venirea directă a lui Ponta sau Băsescu ar fi deschis calea spre salvare într-un mod miraculos.

În final, nu văd alte soluții, un alt motor de schimbare și de aceea presiunea străzii. Este poate o utopie, atât timp cât nu exsită o mobilizare serioasă, cel puțin. Însă criza bipolară a prim-ministrului Ponta în conflict direct cu parlamentarul Ponta, demonstrează că ieşirile în stradă i-au speriat puţin pe oamenii noştri politici. Până acum o lege care se pare că serveşte unui grup de interese (Roșia Montană) a fost blocată, deşi lupta este încă deschisă. În plus, ca cetățean care se simte trădat de clasa politică, nu văd altă cale de acțiune. Pur și simplu nu pot să aștept în liniște patru, cinci ani să își facă de cap până la următoarele alegeri.

Da cei care ies în stradă nu au un mesaj coeren și puternic. Este normal atât timp cât nu există un lider clar, formal sau informal. Și aici ne întoarcem la liderul providențial. Există multe mesaje, multe revendicări, pentru că fiecare are o viziune proprie a salvări, are în minte o soluție care îl animă, îi dă speranță și îl face să iasă în stradă. Iat-o pe a mea:

3. Despre demisii și schimbarea sistemului.
Nu mai cred în actuala clasă poltică. Acesta este motivul pentru care protestez. Nu îmi doresc însă demisia lui Ponta sau, pentru moment, schimbarea USL de la putere. Cred că actualul sistem politic poate să producă numai indivizi care sunt preocupați doar de soluții pentru îmbogățirea lor imediată și continuă, indiferent de partidul din care fac parte. Din acest sistem nu poate să iasă ceva bun indiferent de cum și de câte ori l-am recicla. Pe scurt, demisia guvernului sau parlamentului nu e soluția, cel puțin în viziunea mea, pentru că la final ne întoarcem la aceeași problemă.

Nu trebuie să schimbăm politicienii fără să avem ceva de pus în loc. Trebuie să corectăm sistemul mai întâi. În primul rând politicienii trebuie să fie ultra-expuși, să simtă o lupă grea care îi urmărește continuu. Puterea politică pe care o primesc acești oameni vreau să le aducă și o expunere maximă în fața legii și a puterii judecătorești. Nu se poate ca un individ care este implicat în acte de corupție mare, cu sume de milioane de eruo, care se fură din banii statului (adică ai noștri, nu ai nimănui), să execute doar câteva luni de închisoare sau să primească o sentință cu suspendare. Faptul că sunt afectate mii, sute de mii sau chiar milioane de persoane de actele lor de corupție, furt sau abuz de putere, ar trebui să devină o circumstanță deosebit de agravantă. Îmi doresc sentințe grele pentru aceștia, dacă sunt dovediți, și un sistem simplificat care să nu le mai permită pasarea procesului între diferite instanțe pentru amânarea lungă a sentinței.

Apoi trebuie să vină curățarea, asanarea rece și totală a indivizilor dovediți penali. Furtul, escrocheria, corupția, șantajul ar trebui să facă aceste persoane incompatibile cu scena politică: să nu poată deține funcții de demnitar sau de conducere într-un partid. Definitiv. Și asta prin lege, pentru că se pare că altfel, doar pe baza bunului-simț am văzut că nu merge. Nu se poate ca un corupt dovedit, Năstase, să aibă o voce în ceea ce privește activitatea celui mai mare partid din România, nu se poate ca un suspectat de escrocherii, Fenechiu, să aibă pe mână cea mai mare privatizare din România a acestui an. Iar după ce primește și o sentință cu executare, același Fenechiu apare iar pe scena publică și propune măsuri fiscale, așa cum a fost accizarea suplimentară a combustibililor. Pentru că aceste lichele nu o să aibă niciodată bunul simț să se oprească, îmi doresc acest lucru impus prin lege.