vineri, 28 decembrie 2012

Automobilele electrice - cum va fi viitorul?

Salonul Auto de la Paris, septembrie 2012. Am ajuns în standul Mercedes chiar atunci când Dr. Dieter Zetsche, CEO Daimler AG, îşi încheia discursul triumfal, înconjurat de trei maşini electrice şi cu promisiuni ferme că viitorul este ca şi băgat în priză (deşi, din punctul meu de vedere, superbul CLA ar fi trebuit să fie capul de afiş). Tocmai se termina o scenă care s-a repetat enervant de constant la toate saloanele auto internaţionale din ultimii ani, la aproape toate standurile producătorilor de automobile. Jurnaliştii auto cu titlul de "analişti", încurajaţi de prezentările producătorilor, o luau razna cu prorocirile şi asistam în 2011 şi 2012 la 2 "Car of The Year" electrice - Nisan Leaf şi Opel Ampera.

Dar, de mai bine de un an, avem mai multe automobile electrice oferite în sfârşit pe piaţă şi nu doar prezentate la saloane auto. Proba vânzărilor arată că prorocirile au fost exagerat de... naive, ca să o spunem foarte blând. Doar o cifră: unul din cele mai de succes modele de acest fel din Europa, Opel Ampera, are o cotă din piaţa totală undeva la 0,1-0,2%, în contextul în care vorbim de câteva sute de unităţi pe lună pe tot continentul, un volum care pot fi în marea majoritate "înghiţit" ca maşini de demo, presă sau activităţi promoţionale (vorbim de toata Europa). Apar scepticii îngrijoraţi care anunţă sfârşitul automobilului electric înainte să înceapă. Dacă estimările mele sunt corecte, la o piaţă mondială de 75-80 de milioane, cota de electrice e undeva pe la 0,1%-0,3%.

În ultimul număr ProMotor este un test, cu adevărat în premieră, cu Tesla Model S, care îmi redeschide interesul despre această dezbatere "a fi sau a nu fi". Îl citesc cu poftă, Tesla sunt nebunii frumoşi care au făcut automobile electrice, şi încă sport, atunci când nimeni nu mai credea în asta şi la numai câţiva ani după ce GM (cel mai mare producător de automobile la acea vreme) omorâse proiectul EV1. Şi am toate motivele să fiu entuziasmat: un sedan care rivalizează cu BMW Seria 5, cu performanţe de M5, un interior venit direct din viitor cu consola centrală sub forma unui ecran imens cât vreo 3 iPad-uri. Şi o autonomie decentă pentru utilizare şi în afara oraşului (undeva pe la 400 km).

Deci se poate? Aproape. Tesla Model S e mai mult baterie, decât altceva. În versiunea cu o autonomie extinsă, bateria cântăreşte undeva pe la o cincime din masa totală şi costă mai mult de jumătate din preţul maşinii. Soluţia pentru o autonomie decentă este una brutală - punem baterii până nu se mai poate şi după aia mai punem nişte baterii.

Pentru cei care vor să socotească acasă:
- capacitatea bateriei se măsoară în kWh
- un model electric obişnuit are acum baterie de 16 kWh, Tesla Model S are până la 85 kWh
- densitatea energetică este undeva la 0,2 kWh per kg, deci în total 425 kg,
- preţul este de aproximativ 400 Euro per kWh, deci undeva pe la 35000 Euro

Deci nu se poate? Adevărul este undeva la mijloc. Judecând cinic, politicienii pregătesc un viitor care obligă producătorii de automobile să vândă maşini electrice. Cum? Normele de emisii foarte drastice anunţate în 2020 (încă în discuţie) nu pot fi atinse decât cu o flotă destul de importantă (câteva procente) de automobile electrice. Deci oricât de puţin receptivă e piaţa acum şi oricât grele şi scumpe sunt bateriile, producătorii nu vor înceta să încerce să aducă maşinile electrice pe piaţă. Ce este sigur - automobilul aşa cum îl ştim se schimbă şi trebuie să ne obişnuim repede cu teremni precum "time sharing", "rent a car pe minut" (de ex. Drive Now) şi cu tehnologii noi precum fibra de carbon. Viitorul va fi foarte complicat, un mix de motoare turbo (spuneţi adio motoarelor aspirate), hibirde, hibride plug-in şi electrice pe care o să le închiriem şi o să le cumpărăm. Dar poate tocmai de aceea se anunţă interesant. Exemplul pe care îl cunosc cel mai bine e BMW i şi ştiu că acolo este băgată multă muncă şi inteligenţă şi se vrea o schimbare de paradigmă. Vorbim într-un an despre ce va zice piaţa despre asta.

Doar pentru un singur motiv sunt trist. Un bun prieten, de la care am învâţat multe despre maşini, spunea: "Sunt trei motoare, Otto, Diesel, Wankel, şi toate poartă nume de ingineri nemţi". Ei bine, motorul electric nu va mai fi aşa de strâns legat de poporul ăsta de oameni exagerat de riguroşi şi nu o să pot să mai folosesc replica asta în arsenalul meu PR-istic. Deşi Werner von Siemens a avut multe de spus în domeniu, poate o dau la întors. Cu toate astea, aşa, de sfârşit de an, privesc cu poftă la viitorul electric.