Havatar

În momentul în care scriu, Avatar îşi păstrează locul întâi în topul saptămânal box office în America şi în lume. Sunt puţine filmele care să capteze atenţia publicului în aşa măsură, încât să ocupe prima poziţie în topul încasărilor pentru mai mult de două saptămâni consecutive. Avatar se află acum la a şasea săptămână şi nu cred că va fi ultima.

Avatar este un film revoluţionar. LCD-ul de 32 inch mi s-a părut un ecran minuscul de telefon după experienţa fantastică IMAX. Din păcate a fost o experienţă românească, cu subtitrări complet dereglate. Fără ochelari, imaginea se vedea dublată şi subtitrarea clară. Cu ochelari subitrarea apărea "mişcată". În plus era prea mică şi era prea jos. A fost clar o improvizaţie ieftină. În plus, mi s-a părut ciudat pentru IMAX că proiecţia nu a acoperit tot ecranul.

Din punctul meu de neacceptat pentru un film care este o experienţă vizuală totală. Păcat că improvizaţia românească mi-a dat motiv de cârcoteală.

Concluzia mea, la o lună după vizionarea din IMAX, este că Avatar nu este un film. Este parcul de distracţii din sala de cinematograf - povestea trece în plan secund, importantă devine experienţa de moment. Cu mişcarea asta Jame Cameron deţine primele două filme din topul încasărilor mondiale. Incredibil, pentru un regizor care are numai vreo 10 filme artistice la activ...

Cu % nu te joci

De sărbători am fost prea leneş, acum sunt prea aglomerat ca să scriu pe blog şi aveam impresia ca aveam chestii de povestit. Trebuia să vă povestesc de câteva filme pe care merită să aruncaţi un ochi (că asta am facut şi eu în vacanţă), un număr "The Economist" de colecţie (ală cu de după 20 de ani de comunism, RRRecomand!), Avatar şi experienţa IMAX... Chestii cam banale de care vorbesc toţi în ultima perioadă.

Dar până la urmă enervarea m-a mobilizat! Alaltăieri seara o ştire citită pe teveu de o voce alarmistă anunţa scumpiri masive. O domnişoară suavă anunţa grav o listă de majorări de preţuri. Ultima era să-mi fractureze falca: "20% la benzină". Am sărit pe calculator. După o investigaţie scurtă pe net, rezolvarea dilemei a fost de Radio Ervan. Nu creştea preţul cu 20%, creşteau accizele. Şi, probabil, nu cu 20%, ci cu 13% - datorat de diferenţa de curs la care se calcula acciza în 2009 şi se calculează în 2010. Dacă creşterea de acciză era preluată de consumator însemna, în final, o scumpire de 7%, adică de 3 ori mai mică (nu, nu cu 13%)!!!

Eroarea aparţinea reporterilor de la Realitatea. Îi înţeleg şi le respect efortul celor care trebuie să producă pe bandă materiale care să aibă priză la public, i-am văzut în acţiune şi ştiu cât de stresantă şi dificilă e munca lor. Dar astfel de greşeli sunt foarte periculoase! De exemplu, dacă un astfel de anunţ prindea, pretoliştii puteau să tragă liniştiţi de preţ în sus mai mult creşterea accizei.

Procentul asta e un concept care se lasă prea greu stăpânit. De prea multe ori se vorbeşte, de exemplu, de creştere cu "x procente" în loc de creştere cu "x puncte procentuale". Şi lipsa de atenţie poate să fie, aşa cum spuneam, dezimformantă şi preiculoasă. Nu poţi vorbi de economie dacă nu stăpâneşti macar treaba cu "%". E trist...

Pruteanu mi se părea exagerat de exagerat, dar încep să cred că şi greşelile ar trebui amendate de CNA. Sau sunt eu prea enervat?...

"The Economist" despre cine se impune în media

Cum evoluează media pe timp de criză şi cine prosperă? "The Economist" publică un articol foarte interesant despre cine supravieţuieşte mai bine pe timp de criză în media.

Se pare că piaţa media devine o lume a extremelor, unde succes au produsele de nişă şi liderii de piaţa. Exemplu cel mai elocvent vine din presa scrisă. Pe de o parte rezistă bine publicaţiile cele mai puternice - NY Times sau WSJ, apetitul publicului pentru "branduri consacrate" rămâne încă foarte mare. Pe de altă parte nişele au câştiguri bune în ciuda unui tiraj mic, pentru că publicul este dispus să plătească mai mult pentru publicaţiile specializate.

Modelul se aplciă şi în cinematografie, muzică sau producţia de programe TV. Se pare că peste tot piaţa se orientează către "bestseller" şi către nişe care devin tot mai variate (susţinute de tehnologie).

Articolul este fascinant şi mai sunt ascunse câteva chestiuni interesante. De exemplu, de ce cărţile "bestseller" sau filmele "blockbuster" au mereu rating mai bun decât cărţile sau producţiile de nişă. Un fenomen foarte interesant pe care vă las să îl descoperiţi citind articolul:
http://www.economist.com/displaystory.cfm?story_id=14959982

S-a decis

Am trăit alegerile astea ca pe un revelion! Când mă pregătesc să închid ziua, Băsescu e anunţat câştigător prin guriţa lui Videanu pe baza numărătorii paralele efectuată de PD-L. Nu mă bucur că a câştigat el, mă bucur că a pierdut Geoană! De fapt la alegerile astea nu este despre cine câştigă, ci despre cine pierde, un fel de reeditare Iliescu vs. Vadim.

Geoană şi PSD întodeauna nu mi-au inspirat nimic pozitiv. De Băsescu mi-e teamă ca revine cu şi mai multă ură după episodul de aseară... Mă surprinde Antonescu şi atitudinea lui faţă de Băsescu. Pare totul personal. Să fie de la atacul jalnic pe care Băsescu l-a făcut la dezbaterea de la Cluj?

Mi-e groază ce urmează, oricine ar câştiga. Voi ce credeţi că ne aşteaptă şi cu cine? Comentaţi vă rog!

M-am întors

Am fost plecat o săptămâna vizitând târgurile de Crăciun din Germania. A fost excelent şi poate apuc să povestesc despre asta şi pe blog. Însă de fiecare dată am un şoc "cultural" trist când mă întorc de la nemţi. De data asta a fost şocul şi mai mare şi are o tentă electorală: scandalul Băsescu, copilul şi caseta posibil trucată, bătăi în Timişoara, ieşiri în Piaţa Universităţii şi, ceea ce e şi mai trist, afişul electoral cu Geoană şi Crin. Nu l-am găsit pe net, nici nu prea mi-a venit să îl caut. Vă pun, ca dedicaţie, o poza frumoasă luată la repezeală de pe site-ul psd.ro.

Unde dracu' m-am întors? De ce m-am întors??? Trist. Nu îmi revin încă...

Chiar vreau să votez

Vroiam să scriu că m-a dezamăgit PNL-ul, dar nu mai contează. Nu vreau să mă gândesc la asta. Îmi tot aduc aminte de un coleg din Rusia cu care am stat de vorba acum câţiva ani (PR la Audi). Tocmai fusese asasinată o ziaristă şi se vorbea de libertatea presei puternic ameninţată de Putin (care pe atunci era preşedinte).

L-am întrebat ce părere are despre Putin şi mă aşteptam, pentru că era de aceeaşi vârstă ca şi mine, să fie împotriva lui. M-a surpins - era încântat de preşedinte şi îmi spunea mândru ca e tot ce se poate mai bine Rusia:

- Nu se mai fură, e linişte.

- Păi cum nu se fură? Putin fură! i-am răspuns.

- Da, dar e linişte, stabilitate şi numai avem crimă organizată! Mai fură el, dar e ok...

"Pe dracu, statul e crima organizată..." m-am gândit dar nu i-am mai spus nimic. Eram doar îngrozit de mulţumirea lui faţă de un dicator doar pentru "linişte".

Cred că pe 6 decembrie avem de ales între un scandalagiu şi cineva care o să ne aducă multă linişte. Tind să prefer scandalul, măcar ne aduce iluzia de libertate şi parcă statul nu are atât control. De fapt, cu Băsescu nimeni nu are controlul acum. Nici măcar el. Cui nu-i convine să voteze liniştea.

Dezbatere despre dezbatere - eu cu cine dracu votez?

M-am uitat aseară la dezbetarea "celor trei", aşteptam ca Antonescu să facă ceva să îmi confirme alegerea. Sunt foarte dezamăgit. Nu a oferit nimic din ce aşteptam de la un candidat de dreapta, cu slogan "Revoluţia bunului-simţ".

Strategia lui Antonescu, aşa cum am înţeles-o eu, era relativ simplă: temele economie, sănătate, educaţie sunt mai mult sau mai puţin false pentru un preşedinte care nu are atribuţii executive. Miza lui Antonescu era să treacă dincolo de asta şi să arate, pe baza unor exemple clare din trecut, că nici Geoană, nici Băsescu nu sunt compatibili cu funcţia de preşedinte al României. Ce am văzut la Antonescu a fost multă agresivitate şi atacuri la persoană, dar puţină coerenţă şi conţinut. Atât de multă (mai ales având în vedere sloganul lui) că m-a dus puţin cu gândul către Vadim. Cred că ar trebui să trecem de momentul candidat interesant pentru ca e agresiv. Nu mai vorbesc de model moral sau de abureala de discurs imporvizat pe economie.

Geoană, în schimb, cu un mesaj dedicat electoratului lui, mi-e mi s-a părut o combinaţie ciudată de emo - martor al lui Iehova. Limbajul gesturilor, ample şi dramatice, a fost parcă mai fals ca niciodată, mai fals de atât şi cred că stabilea un record mondial şi îl arestau. Ce mi se pare interesant este că tocmai publicul căruia i se adresa Geoană nu este publicul care în mod normal se uită la televizor şi îşi ia deciziile de vot pe baza unei astfel de dezbateri. Deci nu ştiu ce a reuşit să gâştice şi dacă îl mai ia cineva serios în seamă. Pentru Geoană funcţionează însă foarte bine maşina de partid a PSD-ului (din păcate).

Nici Băsescu nu mi s-a părut aşa de puternic ca în trecut. Şi-a asumat poziţia de om care vine de la putere şi a insistat pe realizările lui (reale sau asumate) ca un argument să câştige voturi şi asta i-a făcut viaţa foarte grea. M-a impresionat mult conţinutul discursului pe teme concrete - educaţie, agricultură etc. A vorbit nu despre "ce vreau să obţin", ci despre "cum"... Atât de bine, încât pe moment am regretat că nu este prim-ministru. Ce păcat că ştiu ce fel de om este...

Concluzia acestei dezbateri pentru mine: mi-e tot mai greu să îl votez pe Antonescu mâine, mi-e tot mai uşor să îl votez pe Băsescu în turul doi.

Am fost foarte surprins însă de reacţiile post-dezbatere pe care le vedeam pe realitatea. Îl puneau pe Antonescu pe primul loc şi pe Băsescu pe 3. Pe moment am zis ca unul dintre noi - eu sau televizorul, e tâmpit. Voi cum aţi văzut dezbaterea?