duminică, 20 ianuarie 2013

Albastru de Tarantino

Sunt multe feluri în care poţi privi un film de Tarantino, omul e nebun. O poţi face precum geniul care a ieşit nervos de la Inglorious Bastards spunând cu un zâmbet inteligent şi sigur pe sine: "Eu ŞTIU că Hitler nu a murit aşa!" Sau poţi fi oripilat de excesul de sânge al filmelor lui - uneori corpourile umane sunt adevăraţi vulcani de sânge. Şi mai sunt, cu siguranţă, încă vreo 20 de moduri în care poţi să vezi filmele lui Tarantino. V-am spus că e nebun?

Eu tocmai am văzut "Django Unchained". Scântei de plăcere nebună s-au declanşat în creierul meu. Deja mă plimb prin casă încercând să reproduc replici cu accentul personajelor (şi bineînţeles că nu îmi iese), caut soundtrack-ul pe net sau îmi fac curaj şi îl iau de pe iTunes, citesc articole, cronicile, trivia.

Mă abţin (foooarte greu) să nu vă compleşesc cu toate detaliile care mi-au plăcut şi pe care le tot descopăr. "For all you movie aficionados out there", ca să parafrazez un personaj din film,  vă dau doar un mic secret care sper să vă deschidă apetitul.


Django îşi cumpără la un moment dat în poveste un costum... foarte albastru . Iată ce am descoperit pe IMDB: costumul este o referinţă la celebrul "Băiat în albastru", tablou care a fost sursă de inspiraţie şi pentru primul film al lui F. W. Murnau.

Cine e Murnau? Cel mai important regizor din epoca filmelor mute, creatorul celebrului Nosferatu. Printre altele este cel care a inventat şi o metodă de filmare numită, supriză, "Unchained". Cunoscând obsesia nebună a lui Tarantino pentru cinematografie, legătura nu este deloc întâmplătoare. Ce mesaj ascunde? Aici vă las pe voi să aberaţi, dacă aveţi curajul, cunoscând mintea întortocheată a lui Tarantino. V-am spus că e nebun?

Pentru mine concluzia este clară. Django Unchained nu este doar un film de acţiune. De fapt, cine merge doar pentru acţiune, riscă poate să fie dezamăgit. Nu pentru că filmul duce lipsă, ci pentru că face exces de. Atât de mult că nu îl poţi lua în serios. Pe de altă parte, ca toate producţiile lui Tarantino, filmul e plin de surprize de care poţi să te bucuri tocmai luându-le în serios şi meditând puţin la ele. Sunt eu nebun? 

Dacă îl vedeţi prin ochii mei, Django Unchained este un film superb. Şi cred că sunt încă multe alte moduri, mai puţin obsedate, să vă bucuraţi de Tarantino. Numai să încercaţi... Cu siguranţă după Django Unchained o să vă revoltaţi puternic împotriva sclaviei. Şi nemţii o să vă pară, surprinzător, pentru prima oară simpatici.

Şi nu uitaţi să zămbiţi inteligent şi sigur pe voi când îl vedeţi pe Django în costum albastru.

(portertul lui Tarantino e luat de aici: http://filmchepassione.wordpress.com/2011/10/14/quentin-tarantino-2/)