duminică, 4 octombrie 2009

L-am văzut de 3 ori!

Îmi place să mă duc la cinema. E o atmosferă specială care nu poate fi egalată de ecranul de acasă -combinaţia aia unică de ecran mare, sunet puternic şi reacţiile sălii... Dar până acum nu am mai fost niciodată de două ori la acelaşi film. Până acum.


Săptămâna trecută am fost a treia oară la "Inglourious Bastards". Şi cred că m-aş duce în fiecare seară. Tarantino a construit o poveste genială, cu grijă dementă pentru detalii, momente de suspans adevărate, foarte mult umor. Şi, cel mai important, este o poveste care te ţine prins până la final, fără momente previzibile şi plicticoase.


Nu cred că am mai vazăut de mult atât de mulţi actori la un loc jucând atât de bine (Christoph Waltz are pregătit un Oscar, clar). Şi mai plăcut este că sunt puţin cunoscuţi. Iar muzica, muzica... Ennio Morricone dă savoarea unui western clasic şi David Bowie - Cat People (Putting Out the Fire) creează momentul de tensiune maximă. Sunt momente când am impresia că fimul a fost făcut pentru muzică.


După trei vizionări am ajuns deja la aprecieri filozofice despre mesaje mai ascunse. Dar nu despre asta e vorba, astea sunt un fel de bonus (dacă există cu adevărat). "Inglourious Basterds" este Entertainment. Cel mai bun. Punct. Tensiune, umor şi o desfăşurare a poveştii care a absorbit sala total, de fiecare dată. Dacă nu aţi văzut "Inglourious Basterds" la cinema, sunteţi...