Channel 4 e aici?

Eram în liceu, la o petrecere. Nu știu cum am întâlnit acolo un olandez, dar știu că nu o să uit niciodată discuția noastră. "De unde ești?" întrebasem eu naiv. Mi s-a prezentat scurt, relaxat și foarte vesel: "Sunt olandez, popor de pirați." Eu, educat la școală cu tot arsenalul de mari români, de "cel mai popor dintre traci", de pavăză mândră împotriva otomanilor, salvatori ai Europei, plus alte asemena, am fost luat prin surprindere. Și omul a observat falca picată și a continuat relaxat: "De ce te miri? Suntem unde suntem pentru că am fost ce am fost. Nu ne mândrim cu asta și, în același timp, asta nu mă face pe mine pirat, criminal sau orice altceva." Am înțeles apoi, după o discuție lungă, că omul era puțin obosit de naționalismul nostru exagerat și dezvoltase un fel de mecanism de apărare prin contra exemplu.

Preocuparea la (unii dintre) noi, atunci când ne agităm dramatic pentru imaginea României, este să facem imagine, nu Românie. Mi-aduc aminte de scandalul cu relatările brutale ale presei străine, în anii '90, despre orfelinate: eram preocupați de problema de "imagine", nu de problema săracilor copii și cum i-am putea ajuta. Ca și cum despre ce nu se vorbește, nu există. Era, și atunci, vina "lor", nu a noastră.


"Dar cum se poate așa ceva, noi, care am dat lumii atât de mulți români senzaționali?!"  NU, dacă un român a inventat insulina, stiloul, avionul cu reacție, nota zece la gimnastică, istoria religiilor, caloriferul sau orice altă minunăție a civilizației, asta nu face să dispară sărăcia, căcații de pe stradă, budele din curte, câinii de pe străzi, hoții noștri de buzunare de la ei, procentul enorm de picați la bac sau corupția de peste tot.

Ar trebui să ne băgăm mințile în cap și să scoatem de acolo naționalismul bătut cu pumnu'n piept. Nu suntem nici suma tuturor lucrurilor bune, la fel cum nu suntem suma tuturor lucrurilor rele. Nu suntem nici o gloată de maimuțe, dar nici poporul ales.

Până nu o să ne uităm detașați, cu chef de fapte, la problemele noastre, vecinii noștri au să se uite cu dispreț la noi. Nu sunt fericit să aflu că există reportaje care prezintă cerșetori sau hoți români în țările din vest. Nu mă reprezintă, dar reprezintă un adevăr dureros care mă afectează direct. Nu știrile lor au creat aceasta problemă, ci societatea noastră. Și până nu acceptăm asta și nu lucrăm real la problema adevărată, trebuie să fim pregătiți să înghițim multe știri negative.