joi, 21 iunie 2012

Despre ce am uitat să vorbim în legătură cu arestarea lui Adrian Năstase

Condamnarea şi arestarea lui Adrian Năstase nu ar trebui să fie o discuţie despre Adrian Năstase. Condamnarea şi arestarea lui Adiran Năstase ar fi trebuit să fie un raport rece şi firesc între fapta care a fost demonstrată şi pedeapsă... Dar totul s-a răsucit abrupt într-un halucinant circ despre un corupt transformat într-un martir sensibil şi demn, despre scenarii, despre eşarfe misterioase. Suntem acum înecaţi din televizoare cu un cancan cu accente de macabru. A fost creată o telenovelă balcanică cu meniu complet: avem un erou principal care trece aproape de moarte, avem o catastrofă care planează asupra eroului principal - închisoarea, avem un personaj negativ răzbunător, avem o poveste dinastică cu fiul care apără atacul asupra tatălui lui, avem misterul eşarfei, avem şi puţin sânge, avem arme, avem poliţişti care sunt fie gorile insensibile fie eroi providenţiali. Lipsesc nurii şi sexul, deşi perspectiva duşurilor de puşcărie ne face să intuim şi un astfel de scenariu, deşi nu este unul tocmai plăcut.



Nici măcar mintea creativ-bolnavă a lui Dan Diaconescu nu putea să imagineze toate astea dintr-o dată, apărute acum spontan pentru maximă audienţă. Festin! Totul a devenit prilej total pentru oameni politici şi credincioasa lor presă să ofteze dramatic în talk show-uri interminabile, să comenteze totul cu vocea tremurândă şi să arunce priviri mustrătoare către camerele de filmat, către poporul căruia i se atribuie partea de vină la acest martiriu: "suntem un popor crud", spune nervos-scârbit Ciutacu la Antena 3.

Cu toţii suntem prinşi în mai multe tabere - cei care cred toate balivernele astea (şi sper să fie puţini), cei care privesc şocaţi şi bulversaţi ce se întâmplă pe sticlă şi cei care sunt convinşi de o conspiraţie la celălalt pol, a coruptului care îşi croieşte scăparea.

Dar toate asta nu contează. Condamnarea şi arestarea lui Adrian Năstase nu ar trebui să fie o discuţie despre Adrian Năstase.

Da, un fost prim-ministru şi unul din cei mai influenţi politicieni ai României este corupt. Avem cea mai incontestabilă dovadă sau aşa ar trebui să fie într-un stat normal: o decizie finală în justiţie. Şi urmează încă un alt verdict definitiv, pe un alt caz, care să întărească acest lucru.

Toţi ştiam că există corupţie, toţi vorbeam despre asta, până şi publicaţiile şi insituţiile din Europa ne-o spuneau. Dar iată, avem acum cea mai puternică probă că s-a întâmplat chiar în vârf. Să lăsăm coruptul să meargă la închisoare şi să privim sistemul pe care îl reprezintă, sistemul pe care patru ani l-a condus.Avem acum tot dreptul acum să ne întrebăm ce se întâmplă în spatele sistemului care a făcut să prospere politicieni ca Năstase. Avem acum tot derptul să zguduim acest sistem.

Şi avem acum şi forţa, pentru că nu avem doar o dovadă cu care putem contesta un establishment, avem un precedent cu care putem lupta împotriva lui. Aşa cum precedentul cu plagiatele lui Karl-Theodor zu Guttenberg şi Pal Schmitt apasă greu pe capul lui Victor Ponta şi pe toţi miniştri care au fost şi vor fi demişi pe baza acestui motiv banal.

Condamnarea şi arestarea lui Adrian Năstase nu ar fi trebuit să fie o discuţie despre Adrian Năstase. Ar fi trebuit să fie o poveste despre nişte oameni cu adevărat puternici. Au avut curajul să îl înfrunte pe unul din cei mai puternici politicieni din România, unul care în 2003, când era acuzat de corupţie cerea cu dispreţ să i se numere oule. Şi aceşti oameni au câştigat pentru noi şi ar fi trebuit să ne facă pe noi, toţi ceilalti, mai puternici. Aceşti oameni ne-au oferit un precedent puternic, să nu îl pierdem acum, la final. Să îl lăsăm pe Năstase să meargă la puşcărie, indiferent cum, cu plăgi, cu eşarfă, cu demnitate sau cu teamă. Să avem dovada că legea e aceeaşi pentru toţi - borfaşi ordinari sau escroci cu ştaif, diplomaţi de carieră sau politicieni aroganţi. Şi de aici să mergem mai departe.