Cunoştinţele mele despre arhitectură se reduc (din păcate) la clasicii Gaudi, Calatrava. Mai sunt arhitecţii pe care îi descopăr prin munca mea, pentru că BMW are mai multe construcţii semnate de arhitecţi renumiţi. Aşa am aflat de Zaha Hadid, cea care a desenat mega-premiata fabrică BMW de la Leipzig. Pentru mai multă culoare vă mai spun că Zaha Hadid este o irakiancă cu studii şi carieră la Londra.
Dar nu despre ea sau despre opera ei vreau să vă vorbesc. Ci de faptul că i-am descoperit blogul. Desigur, e mai mult "corporate" decât personal, dar mă fascinează ideea că pot să interacţionez atât de uşor cu astfel de oameni, deşi "pe viu" nu o să am şansa niciodată să-i cunosc. De asta îmi place internetul, de astea îmi plac blogurile, twitter şi alte lucruri "2.0"! Trăiască! Dacă vă întrebaţi cum arată un blog de arhitect faimos - iată: http://zahahadidblog.com/projects/2007/06/11/bmw-central-building
P.S. Luni am fost la Leipzig, la lansarea internaţională de presă BMW X1. Şi am reuşit să arunc şi o privire spre uzina BMW. Zaha Hadid a făcut mult mai mult decât o clădire unde se fabrică maşini, este foarte spectaculoasă. În acelaşi timp mi se pare fascinant că toată construcţia nu este folosită ca locaţie pentru evenimente, concerte, expoziţii, conferinţe. Poate să pară design "irosit", dar este doar locul unde se construiesc BMW-uri şi prin asta cred că este una din cele mai frumoase fabrici din lume.
miercuri, 30 septembrie 2009
sâmbătă, 26 septembrie 2009
De ce am început
Mi se pare o idee bună de început să scriu de ce fac acest blog. Mai ales că nevasta mă priveşte speriată şi neîncrezătoare: "Numai de asta nu mai ai tu timp!" De fapt are foarte mare dreptate, la cât de haotic sunt.
Sunt frustrat. Eram convins că am multe lucruri de spus şi acum privesc frustrat interfaţa asta nouă şi sunt blocat. Nu mai am cuvinte de băgat aici. Credeam că am multe de spus şi acum mă întreb dăcă cumva nu m-am înşelat. Simţul ridicolului şi conştiinţa că acum mă poate citi oricine mă descurajează. Parcă e prea mult exhibiţionism pentru gustul meu în toată ideea asta de blogăreală...
Sunt frustrat. Eram convins că am multe lucruri de spus şi acum privesc frustrat interfaţa asta nouă şi sunt blocat. Nu mai am cuvinte de băgat aici. Credeam că am multe de spus şi acum mă întreb dăcă cumva nu m-am înşelat. Simţul ridicolului şi conştiinţa că acum mă poate citi oricine mă descurajează. Parcă e prea mult exhibiţionism pentru gustul meu în toată ideea asta de blogăreală...
Sper să reuşesc pentru început un post pe săptămână. Să vedem acum ce o să iasă...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)