Havatar

În momentul în care scriu, Avatar îşi păstrează locul întâi în topul saptămânal box office în America şi în lume. Sunt puţine filmele care să capteze atenţia publicului în aşa măsură, încât să ocupe prima poziţie în topul încasărilor pentru mai mult de două saptămâni consecutive. Avatar se află acum la a şasea săptămână şi nu cred că va fi ultima.

Avatar este un film revoluţionar. LCD-ul de 32 inch mi s-a părut un ecran minuscul de telefon după experienţa fantastică IMAX. Din păcate a fost o experienţă românească, cu subtitrări complet dereglate. Fără ochelari, imaginea se vedea dublată şi subtitrarea clară. Cu ochelari subitrarea apărea "mişcată". În plus era prea mică şi era prea jos. A fost clar o improvizaţie ieftină. În plus, mi s-a părut ciudat pentru IMAX că proiecţia nu a acoperit tot ecranul.

Din punctul meu de neacceptat pentru un film care este o experienţă vizuală totală. Păcat că improvizaţia românească mi-a dat motiv de cârcoteală.

Concluzia mea, la o lună după vizionarea din IMAX, este că Avatar nu este un film. Este parcul de distracţii din sala de cinematograf - povestea trece în plan secund, importantă devine experienţa de moment. Cu mişcarea asta Jame Cameron deţine primele două filme din topul încasărilor mondiale. Incredibil, pentru un regizor care are numai vreo 10 filme artistice la activ...

Cu % nu te joci

De sărbători am fost prea leneş, acum sunt prea aglomerat ca să scriu pe blog şi aveam impresia ca aveam chestii de povestit. Trebuia să vă povestesc de câteva filme pe care merită să aruncaţi un ochi (că asta am facut şi eu în vacanţă), un număr "The Economist" de colecţie (ală cu de după 20 de ani de comunism, RRRecomand!), Avatar şi experienţa IMAX... Chestii cam banale de care vorbesc toţi în ultima perioadă.

Dar până la urmă enervarea m-a mobilizat! Alaltăieri seara o ştire citită pe teveu de o voce alarmistă anunţa scumpiri masive. O domnişoară suavă anunţa grav o listă de majorări de preţuri. Ultima era să-mi fractureze falca: "20% la benzină". Am sărit pe calculator. După o investigaţie scurtă pe net, rezolvarea dilemei a fost de Radio Ervan. Nu creştea preţul cu 20%, creşteau accizele. Şi, probabil, nu cu 20%, ci cu 13% - datorat de diferenţa de curs la care se calcula acciza în 2009 şi se calculează în 2010. Dacă creşterea de acciză era preluată de consumator însemna, în final, o scumpire de 7%, adică de 3 ori mai mică (nu, nu cu 13%)!!!

Eroarea aparţinea reporterilor de la Realitatea. Îi înţeleg şi le respect efortul celor care trebuie să producă pe bandă materiale care să aibă priză la public, i-am văzut în acţiune şi ştiu cât de stresantă şi dificilă e munca lor. Dar astfel de greşeli sunt foarte periculoase! De exemplu, dacă un astfel de anunţ prindea, pretoliştii puteau să tragă liniştiţi de preţ în sus mai mult creşterea accizei.

Procentul asta e un concept care se lasă prea greu stăpânit. De prea multe ori se vorbeşte, de exemplu, de creştere cu "x procente" în loc de creştere cu "x puncte procentuale". Şi lipsa de atenţie poate să fie, aşa cum spuneam, dezimformantă şi preiculoasă. Nu poţi vorbi de economie dacă nu stăpâneşti macar treaba cu "%". E trist...

Pruteanu mi se părea exagerat de exagerat, dar încep să cred că şi greşelile ar trebui amendate de CNA. Sau sunt eu prea enervat?...